skip to main |
skip to sidebar
Faceți căutări pe acest blog
Ni se intampla mereu, sa credem ca suntem mai tari,decat suntem in realitate...ca putem face fata, anumitor situatii,ca nu ne vom lasa afectati de evenimentele din jurul nostru..Dar…din pacate, viata bate filmul...Si nu reusim sa reactionam asa cum ne-am dori...Facem lucruri care,desi am afirmat ca nu le vom face niciodata, nu rezistam tentatiei,dovedim ca suntem…oameni...Simple piese ale unui mare puzzle: Universul...Si suntem dezamagiti,de noi insine,si ne gasim scuze lamentabile,ca nu ne pasa,ca nu conteaza,ca nu ne afecteaza...Din pacate…ne mintim doar pe noi..Pentru ca ne pasa...
Si ce e si mai deranjant, este ca, atunci cand pierdem ceva,desi ne doare cumplit,desi suferim, cu toate astea, detinem un fel de masochism inconstient si ne aruncam cu capul inainte,constienti fiind ca vom suferi iar,ca vom pierde iar, poate...Si peste toate astea,devine frustrant cand constatam ca a doua oara nu mai doare asa tare,ca trecem mai usor peste...Si apare iritanta intrebare: oare ce am simtit prima data a fost real? sau acum e real? care sunt adevaratele valori ale sentimentelor noastre? Si cand spun pierdere,nu ma refer la pierderi materiale,ci spirituale,cum ar fi o poveste de iubire,un prieten,un sentiment,un gand,un vis,o speranta fara de care nu credeam ca putem trai...Si constatam,cu stupoare,ca putem trai,ca putem uita,ca putem sa o luam de la capat...Dar…ramanem cu acea amaraciune,care ne face sa ne intrebam daca a meritat !!!
Se spune ca avem nevoie de 4 imbratisari pe zi ca sa nu deznadajduim...
avem nevoie de 8 imbratisari pe zi ca sa ne mentinem...avem nevoie de 12 imbratisari pe zi ca sa crestem....avem nevoie de....
Dar oare de cate imbratisari avem nevoie pentru a fi fericiti?
Sau cate imbratisari trebuie sa oferim...sau cate sa primim pentru a nu ne mai simti singuri?
Avem nevoie sa fim stransi in brate sincer, parinteste, prieteneste si frateste...O astfel de imbratisare este sanatoasa, vindeca orice rana sau neputinta...este odihnitoare...
Zilele aceste am invatat ceva extraordinar...Aveam atatea imbratisari nedaruite, păstrate intr-un colt al inimii in asteptarea ca altcineva sa facă primul pas...apoi dintr-o data mi-am spus:
Nu mai este timp de asteptat...voi face eu primul pas, si v-am daruit si va dăruiesc si acum, voua, tuturor fratilor mei, prietenilor mei, cu sinceritate si mult drag, caldura unei imbratisări pornite dintr-o inima ce s-a largit mult, foarte mult, pentru a incapea toti semenii mei...
Astazi pot sa spun pentru prima data...simt ca plutesc...atat de mult m-am usurat.
Te privesc ma infior
Imi zambesti plutesc intre nori
Ascund ce simt acum e atat de simplu
Dar mi-e teama
Oare stii la ce ma gandesc
Cand iti spun mi-e teama de ce-mi doresc
E ciudat dar simt ca ma placi
Si dak vrei sa mi-o spui de ce n-o faci
Ma gandesc zi de zi la ce-am fi impreuna
Vreau sa stiu vreau sa stiu simti si u la fel
Ai putea sa ma iubesti spune-mi dak ma doresti
Sa fim impreuna noi sa fim doar noi doi
Te iubesc ti-o spun din toata inima
Te doresc cu toata fiinta mea
Oare tu simti la fel pentru mine
Mi-e teama sa iti spun ca tin la tine
Te iubesc ti-o spun din toata inima
Te doresc cu toata fiinta mea
Oare tu simti la fel pentru mine
Mi-e teama sa iti spun ca tin la tine
Ma privesti oare la ce visezi
Spune-mi cum sa te cuceresc
Cat mi-as dori sa-ti soptesc te iubesc
Ma gandesc zi de zi la ce-am fi impreuna
Vreau sa stiu vreau sa stiu simti si u la fel
Ai putea sa ma iubesti spune-mi dak ma doresti
Sa fim impreuna noi sa fim doar noi doi
Te iubesc ti-o spun din toata inima
Te doresc cu toata fiinta mea
Oare tu simti la fel pentru mine
Mi-e teama sa iti spun ca tin la tine
Te iubesc ti-o spun din toata inima
Te doresc cu toata fiinta mea
Oare tu simti la fel pentru mine
Mi-e teama sa iti spun ca tin la tine
Nimic in lume nu-i mai sfant
Si mai frumos pe-acest Pamant
Decat sa mori ca luptator
Infasurat in tricolor
Soim roman,soim roman
Ardelean batalionul doi
Gornistii suna,sa mergem la razboi
Voinici s-aduna cu miile d-eroi
Stiu bine ca am sa Mor
Langa-o tufa de mohor
Langa-o tufa de Stejar
Langa Domnul Capitan !!!
Avem ce invata din fiecare greseala pe care o facem...Ce invatam insa din greselile altora? Invatam ceva deosebit,invatam sa nu mai aruncam cu piatra in noi insine atunci cand comitem la randul nostru greselile care ne-au oripilat odinioara pentru ca erau ale altora...Pentru oricine a gresit si a invatat la randul sau,greselile persoanelor dragi au durut uneori mai mult decat cele personale.... din orice rau se invata insa un bine,iar “cu ajutorul” greselilor de ieri am ajuns oamenii de astazi....Nu incerc sa judec,sa fac pe rolul judecatorului sau al celui judecat...Nu vreau nici sa interpretez la perfectie rolul victimei care a avut de suferit de pe urma greselilor altora...Vreau doar sa zambim....Avem pentru ce! Avem pentru ce fi recunoscatori...Eu am,sigur aveti si voi:
Din greselile prietenilor – Un prieten m-a invatat sa nu-ti deschizi sufletul in fata unei persoane...Stiu acum cum sa o fac: ma uit bine in stanga si dreapta,ma uit bine in ochii si mintea persoanei respective inainte de a-mi deschide si sufletul...Si cel mai important,am aflat ca nici in clipele cele mai dure de vulnerabilitate,nu trebuie sa-ti lasi garda sa cada,cu zgomot si aplomb,intr-o incercare pura de sinceritate...
Din greselile unei foste iubiri - De la fosta mea prietena am aflat ca daca o sa se intample sa se stinga vreodata iubirea pentru o persoana careia i-am declarat iubire vesnica cel putin nu o sa intorc spatele,plecand fericit si usurat ca sufletul mi s-a eliberat de o povara in plus...Nu o sa plec miseleste,fara sa las loc de adio sau de explicatii...Daca o sa fie un sfarsit,sfarsitul meu cel putin o sa aiba un sfarsit....
