De ce Mintim?

Noi suntem cei care ne construim relatiile cu oamenii din jur.Atat cu cei apropiati,din familie prieteni,cat si cu cei cu care suntem,intr-un fel sau altul,obligati sa relationam: colegi de serviciu,sefi,vecini,diversi functionari etc. Desi ar fi ideal sa comunicam sincer si deschis in orice moment sau situatie,se intampla sa ne simtim "constransi" sa strecuram si cate o minciunica atunci cand vorbim cu cineva.Motivatiile sau,mai bine spus,justificarile celor care "mai mint din cand in cand" sunt diverse: ca cel care este Mintit nu ar "Intelege" adevarul,ca respectivul ar fi,astfel,"protejat" de un adevar care l-ar putea afecta,ca nu este frumos dar,uneori,este...sanatos,ca,oricum,nici ceilalti nu sunt pe deplin sinceri cu noi etc.Unii se disculpa spunand ca minciunile lor sunt "nevinovate" si ca,oricum,ele sunt adresate doar strainilor,nicidecum celor apropiati,persoane cu adevarat importante pentru ei.
Altii spun ca,minind,se apara,dar sunt si unii care mint din placere,imaginatia lor depasind granita normalitatii si inscriindu-se in sfera patologicului.Orice persoana care minte simte in sinea sa ca,omitand deliberat adevarul,incalca o norma etica sau una morala,iar incalcarea este sanctionata,la un moment dat,de constiinta morala (cu care este inzestrata,intr-o mai mica sau mai mare masura,fiecare persoana) printr-un sentiment de vinovaţie.
Inca de timpuriu,parintii,apoi si educatorii le insufla copiilor spiritul adevarului,chiar sanctionand minciuna prin diverse masuri coercitive (copiii sunt dojeniti,li se interzice programul tv preferat sau joaca afara,cu prietenii,sunt amenintati cu bataia sau sunt scosi în fata clasei si mustrati).Uneori,aceste masuri au efectul scontat,alteori nu.Fiindca sunt si copii incapatanati,altii care parca nu aud ce li se spune sau care raman impasibili,indiferent de consecintele pe care le suporta ca urmare a comportamentului lor mitoman.Poate ca ei au nevoie de mai multa atentie si dragoste,poate ca,in loc de pedepse,mai potrivit si mai eficient ar fi pentru ei cate un exemplu pozitiv din partea celor care le pretind intotdeauna adevărul.Adevar pe care uneori chiar Adultii nu se sfiesc sa-l ocoleasca.

Prietenii si Prietenia !

Tu stii ce inseamna cu adevarat un prieten si mai ales,stii cine este prietenul tau cel mai bun? Stii ce inseamna prietenia si cum sa-ti faci noi prieteni?Pe langa familie,prietenii se numara printre cele mai importante persoane din viata noastra.
Prietenia este un sanctuar in care ne simtim in siguranta atunci cand intreaga lume ni se pare inospitaliera.A avea prieteni care sa ne sprijine si sa ne ajute atunci cand ne este greu este,in mod cert,o binecuvantare pentru fiecare dintre noi.
Un adevarat prieten este acea persoana care te accepta asa cum esti si te pretuieste fara sa aiba pretentia de a obtine beneficii din partea ta.Un prieten adevarat se bucura alaturi de tine atunci cand ai succes si nu te critica atunci cand gresesti.
Prietenia nu inseamna ca trebuie sa faci mereu ceva bun pentru prietenul tau,ci aceasta implica daruire,intelegere,acceptare,suport dar si responsabilitate.Cand cineva te alege ca prieten dintre miile de oameni care-i sunt in jur,inseamna ca are incredere in tine si stie ca se poate baza pe tine in orice situatie
Tipurile de prietenii pe care le formam cu alte persoane difera foarte mult in functie de personalitatea noastra,deoarece putem fi persoane foarte sociabile (si avem foarte multi prieteni) sau mai timide (si sa avem prieteni mai putini).Dar,asa cum am mai spus,calitatea relatiei de prietenie este mult mai importanta decat numarul prietenilor.
Acum mai trebuie sa stii ca unele prietenii dureaza o viata,altele doar o perioada scurta de timp.O sa pierzi si o sa castigi prieteni de-a lungul vietii,insa nu uita sa-i pretuiesti pe toti la fel de mult.Intotdeauna vei avea nevoie sa-ti fie cineva alaturi.

O PICATURA DE SUFLET - Scrisoare de Sponsorizare !

Bucureşti, 11 februarie 2010
Stimate Prieten,
Mă numesc Daniela Pătraşcu. Dacă ar trebui să mă caracterizez, nu aş şti ce să
spun mai mult decât că sunt…poetă. Poezia este, pentru mine, nu numai un mod de a
evada din realitate, din cotidianul adesea sordid, ci şi calea prin care am ales să
contribui, după puterile mele, la peisajul artistic românesc. Am început să scriu încă
de când eram elevă. Astăzi sunt mamă a patru copii, şi încă scriu, poezia fiind mai
mult decât cuvântul, este însăşi natura intimă a fiinţei mele.
Nu m-am gândit niciodată că poeziile mele ar putea vedea lumina tiparului.
Ani de-a rândul, le-am ataşat pe un mic blog pe internet. Cititorii acestui blog,
precum şi prietenii mei apropiaţi şi membrii familiei m-au îndemnat să vorbesc cu
un editor.
Astfel, în luna ianuarie 2010, la recomandarea unui misterios cititor al
blogului meu, am cunoscut un editor, care m-a ajutat să aleg poeziile cele mai
semnificative, să le pun în pagină, să mă gândesc la formatul posibil al unei viitoare
cărţi. Pentru prima dată, am fost pusă în situaţia de a mă considera scriitor
profesionist.
Editorul meu a reuşit să îmi obţină o reducere substanţială a costurilor de
publicare a volumului meu de debut (costuri care, după cum ştim, sunt foarte mari),
astfel încât nu am nevoie decât de 1200 lei pentru a face acest vis să devină realitate.
Pentru a mulţumi celor care mă sprijină, şi cu ajutorul editurii Sieben
Publishing, care va edita şi publica volumul meu de debut, vom tipări pe coperta
cărţii şi pe materialele publicitare adiţionale (semnul de carte şi posterele dedicate
lansării) sigla şi datele societăţii pe care o reprezentaţi.
Un contract de sponsorizare este disponibil. Editorul meu vă stă, de asemenea,
la dispoziţie, pentru orice informaţii suplimentare, şi poate fi contactat astfel:
Veronica Anghelescu – Chief Editor
Sieben Publishing Bucureşti, Tel: 0745 55 00 73
Vă mulţumesc anticipat pentru sprijinul dumneavoastră!
Daniela Pătraşcu
Poetă


Daniela Pătraşcu
Tel: 0740068931
Email: danapatrascu21@yahoo.com

Sa Plang,sa nu plang ?

Sa plang,sa nu plang? Imi amintesc mereu de sfatul tatalui meu care imi spunea ca doar atunci cand o sa simt ca nu mai pot - sa plang,sa plang si iar sa plang. La fel de bine imi amintesc si continuarea: tu o sa poti mereu… Deci nu o sa plang niciodata. Imi amintesc si de indemnul mamei care imi spunea ca cel mai bine in viata ar fi ca lacrimile mele sa curga doar in cinstea mea,dar doar atunci cand nu se speria de gandul ca as deveni insensibil si egoist,asa cum nu ma educase ea.
Lacrimile? Sa curga,sa nu curga? Cred ca tocmai am comis-o.Lacrimile mele tocmai au curs rau de tot.Am incercat intotdeauna sa le impiedic sa se prelinga,dar atunci cand nu am mai putut sa o fac,Doamne,cat de bine a fost…Ce usurare!Si nu am varsat mai multe lacrimi decat cerneala pentru ca au cazut pe tastele de la laptop.Azi a fost insa una din zilele in care nu am mai putut.Am facut ceea ce uitasem de mult sa fac.Am plans.Mult si bine.
Nu m-am putut abtine si am spus povestea lacrimii tale,a lacrimii mele,a lacrimii psihologice, a lacrimii picata dintr-un suflet care nu mai poate, a lacrimii autentice,a lacrimii care nu mai are astampar,a lacrimii care vrea sa cada,a ochiului care vrea sa o opreasca si a lacrimii care se rostogoleste in ciuda sfortarilor inutile ale ochilor.Este povestea nervilor intinsi la maxim,este momentul suprem de relaxare,momentul in care dai un sut lumii,optimismului si fericirii inautentice. Momentul in care te simti fantastic de bine si plangi cu zambete,razi cu lacrimi.Este povestea fericirii si a suferintei,a lacrimilor care alina si a lacrimilor care insenineaza.
Sa plangeti mult si bine,cand vreti si cand simtiti nevoia,dar imediat dupa ce veti fi facut asta sa va stergeti lacrimile bine de tot.Si sa nu mai plangeti decat de bucurie!

Povestea Mea !

Pana la 18 ani eram foarte Timid,nu indrazneam nici macar sa privesc o fata in ochi...Dupa varsta de 18 ani sa ziceam ca am mai prins ceva curaj dar degeaba,mda m.am imbatat eram la disco,majoratul meu Uraaaaa...Toate incercarile mele de a cunoaste o Fata (SE INTELEGE CA EU NU VROIAM SA VB CU EA NUMAI CA SA FAC SEX CI DOREAM O RELATIE ADEVARATA SOLDATA POATE CHIAR CU CASATAORIA),dar s-au soldat cu Esecuri in sensul ca ele considereau ca sunt prea cuminte....Ca merit ceva mai bun...cica....ca nu sunt Genul lor....
Marea mea Dezamagire este k nu am simtit Dragostea inca nu stiu ce inseamna...sa faci...cum e....

Despre Suparare !

Mi-am dat seama ca nu pot scrie despre suparare decat daca sunt suparat,altfel nu prea stiu de unde sa apuc.Din fericire,nu sunt suparat prea des,dar iata ca acum sunt si incerc sa scriu la cald.
Eu cred ca supararea este un drept fundamental.Cred ca a fi suparat este o stare de tranzitie naturala intre suferinta si fericire.Nu se poate sa sari dintr-o barca in alta fara sa te uzi putin balacindu-te intre molecule de suparare.
Mai cred ca supararea te spala de frustrari,este timpul in care ele se transforma in amintiri dureroase care insa nu trezesc sentimente de vinovatie.Pentru ca atunci cand suferi,te crezi defect,ai facut ceva,meriti sa plangi.Chiar daca nu o spui sau nu o stii,asta provoaca convulsiile cand plangi cu sau fara lacrimi.Cand nu mai suferi inseamna ca ai inteles sursa durerii si ai acceptat-o.
Cred ca supararea este ceva foarte intim si nu trebuie nimeni certat pentru ca este suparat,la fel cum nimeni nu trebuie certat pentru ca este fericit.Este un sentiment cu radacina in stomac ce diverge spre exterior prin toti porii.Nu trebuie inhibat,pentru ca va incepe sa curga acid gastric prin pori.Supararea asta iese din tine si spala venele de reziduuri usturatoare.
Si ce ma enerveaza cei care se supara pe cineva pentru ca e suparat! Sau care se asteapta “sa-ti treaca mai repede”.Sunt melodramatic,stiu, dar ii spui tu soarelui sa rasara mai repede sau vantului sa nu mai bata? Lasa natura sa-si urmeze cursul.
Cea mai mare greseala este sa nu-ti recunosti supararea.Sa spui “mi-a trecut” cand nu-i asa.Sa suferi in tacere.Ca si cum ar fi o rusine.
Pai,baaaaai,sa va zic eu ceva despre supararea mea : Este Dreptul meu sa fiu suparat! Este treaba mea! Nu datorez nimanui nimic.Nu o sa ma abtin.Nu o sa privesc in ochi o persoana care m-a nedreptatit crunt ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.Ar fi un cadou gratuit.Da,sunt suparat!Si nu o sa iti fac tie somnul mai dulce mintind cu “Da, mi-a trecut”.Nu mi-a trecut.Si nu stiu cand o sa-mi treaca.Nici nu ma intereseaza,nu ma grabesc nicaieri.SUNT SUPARAT ! DA