Sa Plang,sa nu plang ?

Sa plang,sa nu plang? Imi amintesc mereu de sfatul tatalui meu care imi spunea ca doar atunci cand o sa simt ca nu mai pot - sa plang,sa plang si iar sa plang. La fel de bine imi amintesc si continuarea: tu o sa poti mereu… Deci nu o sa plang niciodata. Imi amintesc si de indemnul mamei care imi spunea ca cel mai bine in viata ar fi ca lacrimile mele sa curga doar in cinstea mea,dar doar atunci cand nu se speria de gandul ca as deveni insensibil si egoist,asa cum nu ma educase ea.
Lacrimile? Sa curga,sa nu curga? Cred ca tocmai am comis-o.Lacrimile mele tocmai au curs rau de tot.Am incercat intotdeauna sa le impiedic sa se prelinga,dar atunci cand nu am mai putut sa o fac,Doamne,cat de bine a fost…Ce usurare!Si nu am varsat mai multe lacrimi decat cerneala pentru ca au cazut pe tastele de la laptop.Azi a fost insa una din zilele in care nu am mai putut.Am facut ceea ce uitasem de mult sa fac.Am plans.Mult si bine.
Nu m-am putut abtine si am spus povestea lacrimii tale,a lacrimii mele,a lacrimii psihologice, a lacrimii picata dintr-un suflet care nu mai poate, a lacrimii autentice,a lacrimii care nu mai are astampar,a lacrimii care vrea sa cada,a ochiului care vrea sa o opreasca si a lacrimii care se rostogoleste in ciuda sfortarilor inutile ale ochilor.Este povestea nervilor intinsi la maxim,este momentul suprem de relaxare,momentul in care dai un sut lumii,optimismului si fericirii inautentice. Momentul in care te simti fantastic de bine si plangi cu zambete,razi cu lacrimi.Este povestea fericirii si a suferintei,a lacrimilor care alina si a lacrimilor care insenineaza.
Sa plangeti mult si bine,cand vreti si cand simtiti nevoia,dar imediat dupa ce veti fi facut asta sa va stergeti lacrimile bine de tot.Si sa nu mai plangeti decat de bucurie!