Mi-am dat seama ca nu pot scrie despre suparare decat daca sunt suparat,altfel nu prea stiu de unde sa apuc.Din fericire,nu sunt suparat prea des,dar iata ca acum sunt si incerc sa scriu la cald.
Eu cred ca supararea este un drept fundamental.Cred ca a fi suparat este o stare de tranzitie naturala intre suferinta si fericire.Nu se poate sa sari dintr-o barca in alta fara sa te uzi putin balacindu-te intre molecule de suparare.
Mai cred ca supararea te spala de frustrari,este timpul in care ele se transforma in amintiri dureroase care insa nu trezesc sentimente de vinovatie.Pentru ca atunci cand suferi,te crezi defect,ai facut ceva,meriti sa plangi.Chiar daca nu o spui sau nu o stii,asta provoaca convulsiile cand plangi cu sau fara lacrimi.Cand nu mai suferi inseamna ca ai inteles sursa durerii si ai acceptat-o.
Cred ca supararea este ceva foarte intim si nu trebuie nimeni certat pentru ca este suparat,la fel cum nimeni nu trebuie certat pentru ca este fericit.Este un sentiment cu radacina in stomac ce diverge spre exterior prin toti porii.Nu trebuie inhibat,pentru ca va incepe sa curga acid gastric prin pori.Supararea asta iese din tine si spala venele de reziduuri usturatoare.
Si ce ma enerveaza cei care se supara pe cineva pentru ca e suparat! Sau care se asteapta “sa-ti treaca mai repede”.Sunt melodramatic,stiu, dar ii spui tu soarelui sa rasara mai repede sau vantului sa nu mai bata? Lasa natura sa-si urmeze cursul.
Cea mai mare greseala este sa nu-ti recunosti supararea.Sa spui “mi-a trecut” cand nu-i asa.Sa suferi in tacere.Ca si cum ar fi o rusine.
Pai,baaaaai,sa va zic eu ceva despre supararea mea : Este Dreptul meu sa fiu suparat! Este treaba mea! Nu datorez nimanui nimic.Nu o sa ma abtin.Nu o sa privesc in ochi o persoana care m-a nedreptatit crunt ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.Ar fi un cadou gratuit.Da,sunt suparat!Si nu o sa iti fac tie somnul mai dulce mintind cu “Da, mi-a trecut”.Nu mi-a trecut.Si nu stiu cand o sa-mi treaca.Nici nu ma intereseaza,nu ma grabesc nicaieri.SUNT SUPARAT ! DA
Ai dreptate mama, fi tu insuti, nu trebuie sa faci nimanui pe plac, asta e viata...si mai buna si mai rea...nu ti-o schimba nimeni daca vrea, nu mai exista pe lumea asta oameni care sa aibe puterea de a te face sa zambesti atunci cand plangi, sunt in aceiasi situatie si te inteleg foarte bine, doar ca de aceasta data nu mai vreau sa plang...m-am saturat...sau cel putin nu mai vreau sa plang in fata celor care nu merita sa-mi vada lacrimile.
RăspundețiȘtergereStii, poate ar trebui sa ne unim cumva, "partidul neprefacutilor" sau cam asa ceva...sa facem unele conferinte...etc...
in tot cazul...tu stii ce-ti doresc, nu ma mai repet...nu imi pare bine ca esti trist, dar acum, dupa ce am citit ceea ce ai scris, zambesc, pt ca nu sunt singura care simt asa ...de aceea...zambesc pt ca mai am amici care plang doar atunci cand o simt intradevar.
Ramai tu insuti! o zi buna, mamy!